Dedicatii rimate, de Mircea Iordache
11. De ce-ai plecat, revin-o?!
(la plecarea la Domnul a sorei părintelui protopop Constantin Alecse)
Cuvintele nu-și mai au loc, durerea e prea mare,
Căci moartea, cu al ei soroc, lovit-a mult prea tare.
Îți plângi de milă că nu poți să o oprești din drum,
Din calea celor dragi s-o scoți, să o prefaci în scrum.
De ce plecat-ai Paulina pe-un drum fără sfârșit?
Noi, te vom jeli întruna. Doamne, cât te-am iubit!
Încercat-am cu de toate să oprim al morții drum
Și-ai suferit peste poate. Încotro pornești acum!?
Te știe bunul Dumnezeu, c-ai fost suflet supus,
Noi, ne vom ruga mereu să fii primită Sus!
Acolo Sus, când vei sui, părinții noștri…de vrei,
Să-i întâlnești și să le spui că ne e dor de ei!?
Acolo sus ai și un pui, ce, prematur, a plecat,
Poate că plecarea lui prin moarte te-a chemat!
În urmă multe-ai lăsat, doruri, dureri și frică,
Doruri ce-au îndurerat, frate, surori, soț, fiică!
Ai lăsat în urmă urme și povești de neuitat,
Pentru noi, tu, vei rămâne un suflet adevărat!
Ai fosf fiică, ai fost soră, ai fost mamă și bunică
Ai fost soție și noră, prin felul tău unică!
Nepoții te vor jeli, le va fi dor de tine,
Ades te va pomeni, la noi, „Sfânta Treime”!
Rămâi, o, dulce amintire, tu, suflet bun și curat,
Icoană caldă de iubire, cu-al tău dor nemăsurat!
Te vom păstra în noi mereu, icoană de iubire,
Și-L vom ruga pe Dumnezeu cu buna-ți pomenire!
Adio dragă Paulina, măicuță scumpă, buno,
Indurerați, strigăm de-acuma:„De ce-ai plecat, revino?!”
