|
|---|
CAPIT. IX – Întâmplări memorabile -„SAREA ȘI PIPERUL” PROTOPUL CONSTANTIN ALECSE
|
Christian s-a născut la 15 februarie 1951, în București. Era cu 6 zile mai în vârstă decât mine. După absolvirea liceului, a fost admis la Politehnică, în București, specialitatea inginerie civilă (1971). În 1974, emigrează în Turcia, prin intervenția unui unchi din partea tatălui, care deținea o funcție înaltă în guvernul Turciei de atunci. În 1975 emigrează în Statele Unite. În 1976 este acceptat la MIT-Cambridge, MA, dar din cauza dificultăților financiare se transferă la Universitatea Northeastern University, Boston, MA. În 1977, se înrolează în Armata Statelor Unite, Air Force. În 1978, se înscrie la Universitatea Californiei, Sacramento, iar în 1979, părăsește poziția activă de la US Air Force, devenind ofițer în rezervă la US Air Force, când se înscrie în Serviciului de Informații și Transferuri al Universității de Stat din San Diego. În 1980 completează studiile de inginerie electrica, mecanică și lingvistică și, tot atunci, este acceptat de către Naval Research Laboratory (NOSC) în Point Loma, California, ca inginer de cercetare pentru dezvoltarea unui program, soft special, privind cercetarea vibrațiilor echipamentului clasificat, destinat instalării pe submarine nucleare și pe alte nave. |
În 1981 termină studiile la California State University, din San Diego și este angajat de compania Apollo Laser Inc (Los Angeles, CA), unul dintre pionierii tehnologiei laser avansate. În 1983 își formeaza prima sa companie, la vârsta de 32 de ani, Kristi International Company. În 1985 este acceptat la Academia Româno-Americană, de la Sorbona, Franța, unde dezvoltă noi tehnologii si echipamente cu laser în fizioterapie medicală. În 1990 înregistrează cu Oficiul US Patent and Trademark, Patentul No: 4945489, sistemul de laser pentru controale computerizate folosit la fabricarea sudurilor de înaltă precizie de pe plachete, implanturi oculare, microcircuitele electronice. În 1990, noua sa companie, Robolase Systems Inc., fuzionează cu firma Black Hawk Resources, o companie minieră de uraniu și de rafinare din Colorado, pentru a forma Trionics Inc., o companie de tranzacționare pe NASDAQ.
În 1991, Christian este desemnat de baronul Charles Amiel Mitchell Bean (Finch / Habsburgic), ca administrator al Trusturilor: Anglican Trust, Eva E. Bean Trust, Oregon Evangelic Trust și al Fundațiilor Michael I si Michael II. În 1991 își vinde interesele sale în Trionics Inc., pentru a se concentra pe sectorul bancar privat, utilizând activele Trusturilor menționate. A petrecut un an în Elveția și Orientul Îndepărtat, unde a desfășurat activități bancare private și investigații tehnologice suplimentare. În 1992 dezvoltă tehnologia de generare de hidrogen "la cerere", bazată pe brevetele și licențele Trustului Eva E. Bean Trust și începe să investigheze "celula de combustibil". În 1992-1993, finanțează prima companie americano-română de tehnologie, după căderea comunismului, Societatea - ROMTRONICS S.A., cu sediul în municipiul Timișoara. Societatea nu a avut succes din cauza interferențelor guvernului român, cu care era în parteneriat. În 1999, înregistrează brevetul invenției sale recente - Hidrodinamica Celulelor Magnetice pentru Utilizarea Energiei Atomice de conversie, cu plasmă în câmpul ionizării. În 2000, este ales în Consiliul Executiv al Companiei IMB Corporation, în scopul de a gestiona Compania Solectron Inc. (Silicon Valley, CA), lucrând cu un buget de peste 2 miliarde dolari, investiții ce urmau a se face în companiile Solectron România, Solectron Turcia și Solectron Ungaria. Evenimentele din 2001, 9/11 schimbă totalmente structura business-ului și Christian fiind rechemat în Statele Unite este trimis să preia Programul Executiv de Securitate Globală al Băncii Bank of Nova Scotia (Scotiabank, Toronto, Canada). În 2003, a revenit în SUA din Canada. În 2004 a preluat ultimul său proiect major pentru IBM, un contract de externalizare IT $20 miliarde cu Dow Chemical.
În 2005 s-a pensionat de la IBM și a format noile sale companii: Peeker Corporation (un grup de firme).
Din anul 2005 și până a plecat dintre noi, a lucrat intens la un brevet care urma să revoluționeze lumea întreagă. Este vorba de invenția IPAC (Ionic Plasma Atomic Conversion), care este un fel de mini-centrală electrică, sau baterie >500 hpe, să funcționeze pe thorium, care nu avea nevoie de încărcare timp de 3 ani. Acest generator de energie nepoluantă putea fi instalat în autoturisme, camioane, trenuri, metrouri, vapoare, cruaziere, avioane, etc., sau puteau fi instalate, asemenea liniilor electrice convenționale, în vederea generării de electricitate pentru localnicii unor localități rurale greu accesibile, în special în unele țări din lumea a III-a, sau poate fi racordat la rețeaua de utilități publice pentru a vinde electricitate. Cererea a fost înregistrată în luna mai 2007, la US Patent Office and Trademark, cu descrierea de a fi o centrală electrică miniaturală pentru utilizare în mașinile electrice. Centrala electrică (generatoare a 342 HPE-450 HPE), măsoară cca 30 cm (1,2 ") pe 38 cm (1,5") pe 12 cm (0,47") și funcționează timp de 3 ani, între reîncărcări. Proiectarea tehnică, producerea prototipului și testările preliminare s-au făcut la o firmă de specialitate din Arizona, urmând ca testarea finală să fie făcută la renumita Companie General Athomics, contractantul Departamentului Apărării USA, San Diego, specializată în Fizica Nucleară, la finele anului 2016.
În paralel cu acest proiect, lucra din 2010 la finaluzarea unor mega-tranzacții financiare, care implica cca $25 miliarde euro, fondurile Companiei Mark Anthony Companies, Inc. și Owenby Holdings, Inc., depozitate în ABM-AMRO Bank N.V.- Elveția, care în cooperare cu Impendo Capital Limited (BVI), Compania de Investiții a familiei lui Christian, urmau a dezvolta mai multe proiecte, între care și producția în masă a generatorului, descris mai sus, construirea unui nou oraș în Mexico, New Kino Bay, la Marea lui Cortez/Sea of Cortez, Hermosillo, Regiunea Sonora, dezvoltarea sau achiziționarea unor lanțuri hoteliere, terenuri de golf în diferite țări, obiective istorice și turistice internaționale, precum și multe proiecte de caritate ale Fundației Eastern Orthodox Heritage Foundation – Fundația Moștenirii Ortodoxiei de Est - care avea drept obiective ajutorarea bisericilor, construirea de case pentru vârstnici și neajutorați, proiecte de educație pentru tineret, etc.
Intenția mărturisită a lui Christian Vahab a fost ca să doneze fiecărei biserici ortodoxe din America și Canada câte o mini-centrală electrică, chiar de la începutul producerii în masă a bateriei pe thorium, astfel ca bisericile să devină independente în privința generării de electricitate și să aibă un profit constant din racordarea la rețeaua de utilități publice, prin vinderea energiei produsă în exces.
Christian Vahab a publicat zeci de articole în multe reviste științifice și a ținut conferințe la nivel internațional, la multe întruniri ale oamenilor de afaceri, având intervenții capitale la unele conferințe tehnice, printre care merită menționat faptul că, la "Conferința Clean Business" din Bahrain (2007), a fost conferențiarul principal.
Christian era un om foarte credincios. Își iubea familia ca pe ochii din cap. Copiii săi Zachary și Athee Anna, dădeau adevăratul său rost în lume. Parcă-l aud și-acum: „-Să mă țină Dumnezeu în viață, ca să-mi împlinesc câteva din proiecte și să-mi văd copiii aranjați, fiecare cu rostul său!”. Christian era o fire blândă, cu mult respect pentru toți semenii săi. Poate că, și datorită firii sale blânde și deschise, mulți oameni răi, sau cum zicea el, excroci internaționali, au profitat de pe urma lui, și chiar l-au lovit sufletește. Dormea puțin și lucra cu și fără timp, mai ales că cele mai multe afaceri erau generate în Europa și Orientul Mijlociu. Era treaz mai tot timpul peste noapte, când aveau loc contactele telefonice. Răspundea la toate apelurile telefonice. Dacă era pe o altă linie, doar semnala – „-Te sun înapoi în 5-10 minute”, și așa facea. În ultima decadă, cred că vorbeam la telefon de cel puțin 2-3 ori pe săptămână. Adesea, chiar zilnic, săptămâni întregi. Aveai ce să vorbești cu acest om. Avea vise mari. Gândea chiar că invenția lui, la care lucra de ani, va ajuta omenirea întreagă. Considera că are aceeași vocație ca și Nikola Tesla, însă pe o altă scară, potrivit realităților acestor vremuri. Cred că visa chiar și atunci când nu dormea. Ultima dată când ne-am văzut, și, frățește, ne-am îmbrățișat, a fost în Duminica Rusaliilor, 19 iunie 2016. A participat la slujba hramului bisericii și la banchetul hramului, dimpreună cu fiul mare, Zachary. De Sfintele Paști a fost în Arizona și, îmi povestea cu nostalgie cum participase la slujba Învierii, la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, după care, în aceeași zi, dimpreună cu fiica Athee-Anna, a avut ultima cină pascală cu ea, și cât de fericit era (împărtășindu-mi chiar și o fotografie tată-fiică), ca să își vadă fiica adolescentă cum se maturizează. Copiii au fost bucuria sufletului său.
În ultimii 2 ani sănătatea lui se deteriora. Avea probleme cu inima. De fapt după o intervenție pe cord, absolut necesară, la numai 2-3 săptămâni și-a dat sfărșitul. Sâmbătă, 20 august 2016, a plecat la Domnul. A fost prohodit în ziua de duminică 28 august, în capela funerară din Westminster, iar înmormântarea am săvârșit-o a doua zi, luni 29 august, printr-o slujbă, la care a luat parte numai familia, la cimitirul veteranilor, Riverside National Cemetery, când i-au fost oferite și onorurile militare. A murit fără să-și vadă visele împlinite. Și-a luat în mormânt multe din visele sale, invențiile sale, și poate… multe secrete, pe care nu a apucat să le destăinuiască nici măcar subsemnatului, duhovnicul său. Istoria vieții lui Christian Vahab rămâne, cel puțin pentru mine, o frumoasă poveste, un basm ca-n povești, un vis inimaginabil, în care și eu am crezut cu toată ființa mea. Câta înțelepciune in dictonul universal „Omul propune și, Domnul dispune!”. Dumnezeu să-l ierte, și să-i fie țărâna ușoară!
Un frățesc tribut IMO +Christian Vahab, așa cum l-am cunoscut eu, fratele pe care mi l-aș fi dorit să-l am!
(Al său veșnic rugător, Parintele Constantin Alecse)
Înapoi la > In Memoriam
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
