|
|---|
CAPITOLUL IX – SAREA ȘI PIPERUL CAPIT. IX – PILDE NEMURITOARE-„SAREA ȘI PIPERUL” (I). PĂRINTELE PROTOPOP CONSTANTIN ALECSE
|
a) „Axios”b) „Ars Carminis” |
2. Doi tineri, doctori în fizică, și-au aflat vocația slujirii lui Hristos
a) Costin Popescub) Iosif Răzvan Benac). Alex Rotaru |
3. LAROY și Școala Duminicală
4. Două întâmplări, cam hazlii, dar pline de substrat etic
a) Cine s-a maturizat, tatăl, sau copilul?!? (O istorioară despre Mark Twain)b) Johnny s-a întors acasă, în Maramureș, după 25 de ani |
1. Corurile „Axios” și „Ars Carminis”, în Los Angeles
Sărbătorile Crăciunului sunt pentru noi toți, indiferent de vârstă, momente de renaștere spirituală, momente ale bucuriei, când Cerul se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil, prin curățenia gândurilor și, își deschide sufletul către Domnul, cu credință și iubire. Această bucurie este o trăire care generează o stare de bine și, după cuvintele Domnului grăite către ucenicii săi: „Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi și ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15,11) ne încarcă cu Harul lui Dumnezeu. Crăciunul este marea sărbătoare a creștinătății. Este sărbătoarea Naşterii Domnului, un timp al păcii şi al liniştii sufleteşti, o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Colindatul în ajunul Crăciunului este cea mai răspândită tradiție a românilor. Colindătorii intră în fiecare casă, cântând, vestind Nașterea Mântuitorului.
În acest context, 2 corale din România au trecut Atlanticul pentru a fi alături de românii-americani, pentru a-i colinda la ei acasă, la Sfintele Sărbători ale Crăciunului, în anul 1999, respectiv în 2006.
a). 7-16 decembrie 1999 - Corala "Axios", din Romania, formată din 36 de coriști profesioniști (studenți și doctoranzi de la Teologie și de la Conservator) a vizitat Statele Unite, într-un turneu de a "colinda" românii din America. Corala a participat la Sfintele Slujbe de la Biserica Sf.Treime din Los Angeles, Biserica Sf. Maria din Anaheim, Biserica Sf. Inocențiu, Tarzana, si au performat un concert de colinde în după-amiaza zilei de duminică 12 decembrie 1999, în Sala Mare Parohiala.
Poate că nu aș fi încadrat acest eveniment „Axios în Los Angeles - 1999” la subcapitolul momente hazlii, dacă nu aș fi avut și o motivație vădit hazlie. Eram în perioada pregătirilor de Crăciun. De fapt, cele 2 perioade de pregătire intensă pentru o parohie românească în străinătate sunt sărbătorile Paștilor și ale Crăciunului.
Tipărisem și expediasem, tuturor enoriașilor și sprijinitorilor parohiei, revista Viața Creștină, ediția de Crăciun, încă de la începutul lunii decembrie, în care anunțam toate evenimentele legate de activitățile de Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Sfințirea Caselor, Convocarea Adunării Generale Parohiale, etc. Contactasem grupul de colindători și întocmisem listele, pregăteam terenul celor care urmau să fie colindați.
În iureșul acestor pregătiri, cu doar 2-3 săptămâni înainte de Crăciun, primii un telefon de la Consulul General al României în Los Angeles, dr. Nicolae Constantinescu, care, pe un ton mieros și politicos, m-a rugat să-l ajut. „– Adică cum, dle consul?‟, întrebai eu. „– Păi, zise el, am primit un telefon din partea autorităților aeroportului din Los Angeles, care m-au înștiințat că, în aeroport a ajuns un număr de 36 persoane, tineri teologi și studenți de la conservator, să colinde românii din America. La consulat nu avem unde să-i cazăm. Știu că Sfinția Voastră mă puteți ajuta. Sunt a-i noștri și trebuie să facem ceva pentru ei, să-i scoatem din aeroport și să-i cazăm peste noapte, iar după aceea o să vedem ce-i de făcut!‟
Bineînțeles, păstrând proporțiile, pe o treaptă mult mai joasă a unei scări imaginare, pot compara acest eveniment, cu invazia imigranților nepoftiți din ultimii ani peste Europa.
Ce te faci Părinte Constantin cu 36 de persoane, unde să-i găzduiești, ce să le dai să mănânce, mai ales că era și perioada postului Crăciunului, ce activități să organizezi, ca să obții fonduri pentru a-i ajuta să-și acopere cheltuielile de călătorie din România până-n America și, apoi, pe teritoriul Americii? Mai presus de toate e vorba de asumarea responsabilității de a oferi asigurare medicală de sănătate, pentru fiecare oaspete în parte. Mi-am deschis inima și, primind detaliile necesare din partea d-lui consul, am mers la aeroport, unde am semnat pentru aceste „victime inocente”, să fie eliberate din vama aeroportului, garantându-le cazare, mâncare și asigurare medicală, cât și fonduri pentru a se reîntoarce, la expirarea vizei, înapoi în România.
Au fost transportați cu 4 van-uri la Sfânta Biserică, spre miezul nopții. Dl Ion Anton merită toată recunoștința noastră fiindcă, pe întreaga perioadă a șederii Coralei Axios în California, s-a preocupat de organizarea transportării lor, unde a fost nevoie. I-am culcat pe unde s-a putut, bineînțeles că pe jos, fiindcă nu aveam paturi pentru fiecare oaspete. Erau înfometați. Liderul grupului, Cuviosul Melchisedec, Starețul Mânăstirii de la Cota 1000, din Făgăraș, și-a exprimat nedumerirea cum că Ambasada Americană de la București, a eliberat vize, pentru toți cei 34 de aplicanți, care niciunul nu dovedea că are vreun sponsor în America, care să le asigure logistica excursiei, potrivit Normelor de Imigrare americane. De aceea în cele de mai sus, i-am numit pe musafirii noștri „victime inocente”.
Omul propune, și Domnul dispune!
Doamnele Reuniunii tocmai pregătiseră vreo 300 libre (150 kg) de cârnați, pe care să-i vândă în comunitate, pentru Sărbătorile Crăciunului. Obosiți și înfometați, însă ajunși la un „centru românesc”, le-am deschis frigiderul mare (walk-in-cooler) și i-am invitat să înceapă să prăjească (în plină perioadă de postire, contra protestului starețului Melchisedec), din cârnații pregătiți de doamne, pentru a-și astâmpăra foamea. Astfel că, pe la orele 1:00-2:00 dimineața, prin curtea bisericii, mirosea a cârnați fripți, ca și când ar fi fost un mare picnic. Bunule Dumnezeu, iartă-ne! (oaspeții erau îndreptățiți la dispensă fiindcă „erau călători)!”.
A doua zi am sunat colegii coslujitori, preoții Avramescu, Bibarț și Carpinișan, Vișovan, explicându-le situația și rugându-i să ajute fiecare, personal, sau comunitar, cu ce poate. Răspunsul a fost peste așteptări. S-au primit pături, saci de dormit, perne, mâncare și donații pecuniare.
|
|---|
Duminica, 12 Decembrie 1999, corala "AXIOS" sub bagheta dirijorului Iulian Stoica (un tânăr talentat, de numai 23 de ani), a interpretat un bogat program de cca 40 colinzi Românesti, Americane, Frantuzești, Rusești, Spaniole și Germane (timp de cca 2 ore, program continuu), în Sala Mare Parohiala, în prezența a cca 300 de persoane. Concertul de Colinde face și acum furori pe Internet. Toate donatiile din parohie si contributiile celorlalte parohii surori, au totalizat cca $5,500.00, ajutor financiar ce s-a oferit în întregime distinșilor oaspeți.
În treacăt, mai menționez faptul că, din cei 36 de musafiri, s-au mai întors în România doar cam jumătate. Talente ca Gabriel Vamvulescu, ipodiaconul nostru, frații Cătălin și Ștefan Stoleru (preoți în Episcopia noastră ROEA), pr. Marian Manolache (preot în SPRING, TX) și alții, rătăciți pe Coasta de Est a Americii, au devenit misionari ortodocși români în America.. În anul următor Consulul General al României, dr. Nicolae Constantinescu, la încheierea mandatului său diplomatic și, pregătindu-se de revenirea în România, ne-a trimis o scrisoare de recunoștință și apreciere (sunt sigur că se referea și la ajutorul oferit în găzduirea colindătorilor), ne-a rugat să împărtăşim membrilor comunităţii noastre simţămintele Domniei Sale faţă de conaţionalii săi, „pe care i-am cunoscut aici, la capătul lumii, români în cuget şi-n simţiri, cu frică de Dumnezeu, cu mândria lucrului binefăcut…”. În încheierea scrisorii Domniei Sale, datată 6 septembrie 2000, dr. Constantinescu mai spunea: „Vă rog să transmiteţi tuturor credincioşilor, de la Biserica Românească din Verdugo, gândurile mele bune pentru ei şi familiile lor, iar Dumneavoastră vă doresc să continuaţi lucrarea întru Domnul”. Cu fiască smerenie (semnează) dr. Nicolae Constantinescu.
Iată cum descria revista Viața Creștină, acest eveniment: „În perioada 7-16 decembrie 1999 Corala „AXIOS” (formată din 36 de tineri profesioniști, în majoritate teologi) a vizitat, pe «nepuse masa», pe frații lor româno-americani din California. Grupa colindătorilor era condusă de arhimandritul Melchisedec Dobre, starețul mânăstirii «Cota 1000». Dr. Nicolae Constantinescu, Consulul General al României în Los Angeles, a primit un telefon de la organele americane de imigrare, prin care a fost informat de faptul că, în aeroportul LAX se află un grup de teologi, colindători din România, care primiseră viza de intrare în America, în mod misterios, pentru «a-și colinda frații români din metropola californiană». În disperarea sa, dl consul mi se adresă telefonic cu rugămintea de a le oferi «neinvitaților musafiri» adăpost și mâncare pe întreaga perioadă a șederii lor în Califonia, și de a-i ajuta cu fonduri pecuniare pentru continuarea sejurului lor în America. Subsemnatul, care nu refuză niciodată, pe nimeni, și nici un proiect patriotic/nationalist, și-a asumat aceasta grea responsabilitate și, a primit în găzduire, la Biserica Sfânta Treime pe ambulanții vizitatori. Oaspeții au dormit «care, cum a putut»: în capelă, pe scena sălii parohiale, în cafas, etc. Enoriașii au sărit în ajutor și, au adus, în folosul oaspeților, pături, perne, saltele portabile (sleeping bags), mâncare.
Ca notă hazlie: Starețul insista să-i hrănim pe acești tineri cu mâncare de post. De unde să iei cazane cu iahnie de fasole, sau lighiane cu salată de cartofi și salate de vinete si alte verzituri, pentru nu mai putini de 36 de persoane, timp de peste o săptămână?! În ultimă instanță am luat hotărârea de a le oferi oaspeților nu numai dispensă pentru mâncare cazuală (pe care în mod canonic o oferă numai Chiriarhul locului), ci și cele peste 75 kg de cârnați românești, pregătiți pentru vânzare în parohie de către doamnele „Reuniunii”, pentru Crăciun și Revelion/Anul Nou. De asemenea, în colaborare cu frații preoți coslujitori ai bisericilor românești din Sudul Californiei, am organizat concerte în câteva dintre parohiile metropolei Los Angeles: „Sfânta Treime” (Los Angeles), „Sfânta Maria” (Anaheim), „Sfinții Arhangheli” (Torance), „Sfântul Inocențiu” (Tarzana). Totalul ajutoarelor financiare a fost de cca $5,500.00, pentru ajutorarea oaspeților.
În ziua de duminică 12 decembrie 1999, „AXIOS”, sub bagheta talentatului dirijor Iulian Stoica (un tânăr de numai 23 de ani) a interpretat, în Sala Mare Parohială, în prezența a peste 300 de participanți, un adevărat regal muzical. În cele peste 2 ore de colindat (cca 40 colinde), au fost interpretate colinde românești, americane, franțuzești, rusești, grecești, spaniole și germane. În schimbul sacrificiilor, susținerii acestui proiect, biserica noastră a beneficiat (de atunci și până în prezent) de rămânerea în America a teologului de mare valoare, basistul Gabriel Vamvulescu, care, la finele turneului american, a decis să rămână în California și, să susțină la strană biserica noastră, în calitate de cantor, hirotesit întru ipodiacon de IPS Arhiepiscop +Nathaniel în ziua de duminică 26 februarie 2002”.
b). 16 - 17 decembrie, 2006 - Grupul Coral „Ars Carminis”, de asemenea din România, format din 8 tineri talentați si entuziaști, s-a aflat în Sudul Californiei, unde a concertat. Tinerii încântând, cu glasurile și verva lor tinerească, sute de ascultători adunați la Biserica Sfânta Treime, din Los Angeles și la Biserica Sf. Maria din Anaheim, unde au dat plini de trăire duhovnicească, răspunsurile liturgice, după care au susținut un concert de colinde românești și internationale. Seara, au concertat la Parohia Înălțarea Domnului din Hollywood. Dirijor și solist vocal a fost Siluan Eloi.
Mesajul lor a nins în sufletele ascultătorilor petale de crin, a semănat, la cei care i-au ascultat prima oară, roditoarele semințe ale milenarelor tradiții, iar pe cei care au avut nostalgia mirifică a plaiurilor natale, i-au transportat în vremurile de „acasă‟, devenite frumoase și scumpe amintiri.
|
|---|
2. Trei tineri, doctori în fizică, și-au aflat vocația slujirii lui Hristos
(Le-am fost mentor și îndrumător)
În subcapitolul Protopopiatul Coastei Pacifice menționam faptul că timp de 30 de ani (1984-2014), în calitatea mea de protopop, peste 30 de preoți, diaconi, ipodiaconi și citeți au slujit, sau au fost îmbisericiți la parohia Sfânta Treime. Dintre aceștia, doi dintre ei mi-au atras atenția în mod special, ambii fiind doctori în fizică, și ambii dedicați slujirii lui Hristos, Costin Popescu și Iosif Răzvan Bena, precum și Alex Rotaru.
a). Pe Costin Popescu, l-am cunoscut în perioada anilor 1998-2000, când venea la biserică cu bicicleta din Pasadena (cca 15 km). Își lega bicicleta cu un lanț de unul dintre stâlpii de susținere a acoperișului improvizat, din parcarea mică, aflată lângă intrarea în biserică. S-a atașat bisericii trup și suflet. Citea la strană psalmii utreniei și, apoi se atașa corului, la începutul Sfintei Liturghii. La un moment dat, m-a rugat să facem repetiție la slujba duminicală și, mai ales la cântările liturgice pe cele 8 glasuri. Recunosc, la început nu pre-a l-am susținut în această privință. Câteva luni mai târziu, Costin mi-a făcut o mare surpriză. După ce a citit psalmii de la utrenie, a continuat cântările utreniei în iz bizantin, potrivit glasurilor specifice fiecărei duminici. Avea o ureche muzicală extraordinară. Își procurase din România cartea de cântări bisericești pe note bizantine și, la pian, repeta cântările, specifice fiecărei duminici. Avea suportul moral și susținerea materială a soției, dr. Irina Popescu. Dimpreună cu fetița lor, Mălina, veneau la biserică cu toată regularitatea. Era în ultimul an la doctorat, la California State University. Lucrase intens la Teza de doctorat. Tematica tezei viza domeniul Teoriei corzilor, "String Theory". Era pe la începutul anului 2000, doar câteva luni până a-și susține teza de doctorat, când peste noapte, Costin îmi dă vestea, care m-a lovit ca un trăsnet, că el nu-și mai susține teza de doctorat, ci se mută pe Coasta de Est, pentru a se înscrie la Seminarul Grecesc Sfânta Cruce, din Boston.
 |
Fiind convins că decizia lui, luată în grabă, îl va afecta toată viața, am căutat să-l conving că este bine să-și susțină mai întâi doctoratul și apoi se poate înscrie la teologie, dacă aceasta îi este vocația. Și într-adevăr, în octombrie 2000, și-a susținut teza, devenind doctor în fizică.Mergând la Boston să se înscrie la Teologie, spre surprinderea sa află că una din condițiile înscrierii, la acel seminar, este cunoașterea limbii grecești (scris și vorbit). Nu se dădu bătut, a mers în Grecia pentru o mini-vacanță, de cca 2-3 luni, de unde s-a întors cu limba greacă învățată perfect.La seminar, la examenele pe materii și discipline, mergea ca pe bandă rulantă. Într-un an și jumătate, a absolvit seminarul, iar la 11 august a intrat în cinul clerical, fiind hirotonit întru diacon, la Biserica Ortodoxă Greacă Sf. Antonie, din Pasadena. |
La scurt timp este, apoi, hirotonit preot (inițial „asistent”) pe seama Bisericii Ortodoxe Grecești Buna-Vestire din Newburyport MA, pe care Cucernicul Pr. Dr. Costin Popescu o conduce cu multă dăruire de peste 10 ani. Acea parohie este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe pe Coasta de Est. Acolo - sus în ceruri -, însă, îl mai aşteaptă un doctorat, mai presus de toate doctoratele lumii, „Împărăţia lui Dumnezeu”, pentru toată dăruirea și slujirea sa.
b). Iosif Răzvan Bena. Am fost binecuvântat să-l fi cunoscut personal și să fi coslujit în via Domnului. Răzvan, parcă era „Costin Popescu”, tras la indigo. Era căsătorit cu Cristina, fiind și dumneaei specializată în Fizică și, aveau, împreună, o dulceață de fetiță, Ioana. Noi o dezmierdam cu apelativul de „Ionica. Doar ne părăsise Costin și, Bunul Dumnezeu ni-l aduse în schimb pe Răzvan. Era pe la începutul anului 2001, când a venit prima dată cu familia la biserică. A început-o tot de la strană, cu citirea psalmilor la utrenie, citirea apostolului, mai apoi, alături de teologii Gabriel Vamvulescu și Irinel Dumitrașcu, s-a implicat în executarea căntărilor bizantine la utrenie.
 |
În 2002 - Iosif Răzvan Bena și-a obținut titlul de doctor în Fizică, de la prestigioasa Universitate UCSB, Santa Barbara, (tot în domeniul teoriei corzilor).Ca și Costin, în sufletul lui Răzvan ardea însă dragostea de a-L sluji pe Hristos. L-am îndrumat să facă cursurile de teologie, la fără-frecvență, la Seminarul St Stephen’s al arhiepiscopiei Ortodoxe Antiohiene, în timp ce funcționa ca angajat cu normă întreagă, în calitatea de lector, la Universitatea UCLA (Los Angeles). Cursurile seminarului le-a terminat, cam ca și Costin, pe bandă rulantă, într-un an și jumătate, în 2003. La 27 Februarie 2002, Răzvan, dimpreună cu Gabriel Vamvulescu și Irinel Dumitrașcu, au fost hirotesiți citeți. La 25 martie 2003, Citețul Răzvan Bena este hirotesit ipodiacon, de către PS Sa Irineu. La 7 noiembrie 2004, ipodiaconul dr. Iosif Răzvan Bena este hirotonit întru diacon. |
În vara anului 2006, diaconul dr. Răzvan Bena se mută definitiv în Franța, unde împreună cu soția sa, psa Cristina, au obținut funcții de cercetători științifici în domeniul fizicii - Un preot român cu studii la MIT propune schimbarea teoriei lui Einstein. Interesant este și articolul: Soţii Răzvan şi Cristina Bena beneficiază de burse oferite de Uniunea Europeană. Din 2006, părintele dr. Răzvan Bena, fiind hirotonit întru preot de către IPS Sa Mitropolitul Iosif, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale (Franța), slujește ca preot la Biserica Soborul Maicii Domnului şi Sfântul Ilie (reşedinţa mitropolitană-Limours) – coordonate de contactare mobil: 0033 (0)645863722 email: iosifbena@gmail.com
Pe regizorul Alex Rotaru l-am întâlnit cam în aceeași perioadă de timp, anii 2001-2002. Venea la biserică împreună cu drd. Iosif Răzvan Bena, și se implica în citirea psalmilor, și cântarea Untreniei, alături de colegul său. Pentru a-i diferenția pe cei "2 cantori ai stranei", Răzvan și Alex, credincioșii îi ziceu lui Alex "tânărul cu părul roșcat", datorită faptului că-și vopsea părul galben-închis. A stat însă foarte puțin cu noi, căci soarta a vrut să devină “slujitor al semenilor”, prin cunoștințele și talentul său cinematografic. Aș putea spune că mă simt onorat să-l fi cunoscut personal, chiar și de scurtă durată să fi co-slujit, pe directorul de Cinematografie Româno-American al vremurilor noastre, cineastul Alex Rotaru.
Pentru mine, ca preot și duhovnic, tineretul, în general, și școala duminicală, în special, au jucat rol pivotal în activitatea mea pastorală. Poate și pentru simplul motiv că am avut 4 copii, pe care am dorit să-i cresc în frica lui Dumnezeu, dar și pentru simpla motivație că am iubit copiii. Pentru mine copiii sunt acele mâini cu ajutorul cărora atingem cerurile, sunt mesajele vii pe care le trimitem unor timpuri pe care nu le vom mai apuca, sunt testamentul pe care îl primesc la maturitate de la părinții lor, sunt cei care vin pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este, încă, dezamăgit de oameni, sunt acele ființe imprevizibile, sunt acele ființe, care atunci când ești în preajma lor sufletul ți se vindecă, copilul este… „copilul din noi”, pentru fiecare dintre noi. Din arhivele parohiei am aflat că organizația de tineret LAROY (Los Angeles - American Romanian Orthodox Youth Organization) – Organizația Ortodoxă Româno-Americană din Los Angeles, a fost fondată în 1960. Mi-am luat, așadar, misiunea în serios de a lucra cu tineretul, de a-l educa în spiritual credinței moșilor și strămoșilor noștri, și a-l face să se simtă bine sub umbrela (biserica) lui Hristos. Am făcut mari sacrificii, ca, ani de-a rândul să-i aduc, într-un van al bisericii (eu fiind șoferul lor, cu responsabilități legale) la repetițiile ce se făceau pentru colinde, dansuri și alte activități socio-culturale). Numai Dumnezeu îmi este martor cât m-am străduit să formez acest tineret în misiunea de a duce mai departe tradiția creștin-ortodoxă a neamului românesc și credința în Sfânta Treime.
Grupul de tineret LAROY
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Cea mai prodigioasă perioadă din viața spirituală a tineretului la Biserica Sf. Treime, a fost cea între 1984-2000
Școala duminicală
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
De aceea, în cele ce urmează voi menționa câteva dintre aceste activități:
a).14 iunie 1992. Cei peste 30 de copii de la Școala Duminicală, au absolvit cursurile religioase, fiecare primind o diplomă de absolvire. Între absolvenți s-au numărat: Alexandru Mangu, Ana Barbeli, Carmen Bronca, Claudia Alecse, Cristian Alecse, Dan Popa, Daniel Rohan, Emilie Mitescu, Felix Danciu, Florin Sârbu, Gabriel Obregan, Gabriela Alecse, Gina Turket, Jason Turket, Marilena Mareșancu, Marius Alecse, Michael Jercan, Natalie Mitescu, Paul Ciupeiu, Paul Petrescu, Raluca Rohan, Robert Mangu, Robert Sârbu, Rocky Barbeli, Sabrina Petrescu, Tim McGrath, Valentina Blaj, Victor Constantinescu, Virgil Dan, Vlăduț Dan.
b). Duminică , 9 mai, 1993, Parohia noastră a primit în dar un microbuz de 15 locuri, de la Spitalul St. John, din Santa Monica, prin intervențiile familiei Emilia și Mircea Popa;
c). Sâmbătă, 22 mai, 1993 – Echipa de dansuri a parohiei noastre „Folclorul Românesc” a participat la Festivalul Sârbesc din Alhambra, la Catedrala St. Stephen’s. Mulți membri ai comunității noastre au fost invitați și, au participat la picnicul românesc organizat în parcul Hesse, Rancho Palos Verdes, de Fundația Română pentru Democrație, cu prof. Dan Moldovan, ca președinte.
d). 12 iunie 1993 – Cele 2 grupe de dansatori din parohia noastră au participat la banchetul «tribut» în onoarea părintelui Petar Iovanovic, preotul paroh al bisericii sârbești „St. Sava”, din San Gabriel, CA. Au participat peste 500 de persoane.
e). 17-18 iulie, 1993 – Dansatorii parohiei noastre, peste 30 la număr, participanți la festivalul folcloric (de 2 zile) din cadrul Universității din San Diego (La Jolla), au fost găzduiți, peste noapte, la Christopoulos Ranch, vreo 40 de acre de pământ, cu pomi fructiferi și târâtoare californiene, în mijlocul munților (proprietari Gus și Judy Christopoulos), in localitatea Alpine, la cca 30 mile est de San Diego. Duminică, 18 iulie – Drept recompensă pentru succesul avut la festivalul internațional din cadrul Universității din San Diego, dansatorii noștri au primit din partea Consiliului Parohial, fiecare câte un bilet de intrare la «Sea World» din San Diego. O zi de neuitat pentru ei.
f). 9-10 octombrie 1993 – Cu ocazia vizitei canonice a PS Sale Vlădica Nathaniel la parohiile din San Francisco, părintele protopop a participat, alături de un grup de credincioși și de grupul dansatorilor „Folclorul Românesc” la ceremonialul festivităților de ardere a notei ipotecare a parohiei „Învierea Domnului” din San Francisco/Oakland (Casa Română și Capela). La finele Liturghiei arhierești, a avut loc un banchet festiv, în cadrul căruia dansatorii noștri au avut o performanță memorabilă.
g). Duminică, 28 februarie 1994: Grupul dansatorilor de la „Mugurel” a executat o suită de dansuri populare românești la Biserica Presbiteriană din La Canada, California, la invitația pastorului bisericii, dr. Gary Dennis, în cadrul programului obținerii de fonduri pentru orfanii din România (Orfelinatul din Cluj).
h). 24-27 martie 1994: Tineretul parohiei LAROY (22 la număr), însoțit de 5 adulți, împreună cu părintele paroh, au organizat o retragere spirituală de 3 zile în localitatea Mammouth Lake, cca 450 km la nord-vest de Los Angeles.
i). 25-26 iunie 1994: Picnicul studenților, sugestiv intitulat «Pod peste Atlantic». Peste 200 de studenți din România, de la diferite facultăți din București și din alte orașe, au venit în Statele Unite în perioada 16-28 iunie, când a avut loc Cupa Mondială în Los Angeles. Parohia noastră i-a onorat cu un picnic românesc, în curtea bisericii, în ziua de 25 iunie. A doua zi, duminică - 26 iunie, acei studenți și instructorii lor, împreună cu credincioșii bisericii, au participat la Sf. Liturghie, care, datorită numărului de participanți, s-a oficiat în Sala Mare Parohială, scena deservind și de Sfânt Altar. Sistemul de sunet a fost asigurat de «Eugen Vasiliu Studios».
j). 16-28 iunie 1994: Parohia Sfânta Treime și „Cupa Mondială” au fost celebrate în California.
În perioada 16-28 iunie, parohia noastră a avut o expunere mass-media cu totul specială. În această perioadă multe ziare din România au făcut descrieri ample despre picnicul bisericii noastre din Los Angeles, despre participarea celor peste 200 de studenți și cca 20 de instructori și profesori însoțitori la Sf. Liturghie din 26 iunie, din sala parohială. Echipa de dansuri „Mugurel”, care a performat și în cadrul picnicului „Pod peste Atlantic” din 25 iunie, a mai performat, în această perioadă de timp, la deschiderea oficială a „Cupei Mondiale” de la Rose Bowl, defilând cu tricolorul pe arena din Pasadena. Dansatorii noștri au performat, de asemenea în Beverly Hills, în cadrul programelor „Beverly Hills Cup” și „Beverly Hills salutes the World” (17 iunie-17 iulie). În ziua de 22 iunie a avut trei participări : la „Beverly collections - Rodeo Drive” (la prânz și la orele 2:00 pm) și a 3-a la „Rotunda, din Beverly Hills (scrisoare de recunoștință din partea organizatorilor, semnată de Catherine K. Churchill, „promotions coordinator”, 18 iulie 1994). Alte performanțe ale grupului „Mugurelul” au fost la „World Cup USA 1994”, pe scena Soccer Stage, din Los Angeles (mesaj de recunoștină, semnat de Mitch Kirsch, director cultural, 21 iulie, 1994), precum și la Centrul „Seven Street Plaza/South Figueroa Plaza Associates” (scrisoare de recunoștință semnată de Linda Adornato, Departamentul de Marketing, 22 iulie 1994). Performanța dansatorilor „Mugurel”, și scrisorile de recunoștință, mai sus menționate, sunt tipărite în revista „Viața Creștină”, iulie-august 1994, paginile 19-21.
k). 3 decembrie 1994: „Bible Bowl Tournment‟ – Întrecerea pan-ortodoxă de cunoștințe religioase, din cadrul Asociației Clericilor Bisericilor Ortodoxe, din Sudul Californiei. Au participat de 21 de echipe. Parohia noastră a participat cu 2 echipe, a câte 4 membri fiecare, după cum urmează: a) Marius Alecse (căpitan) Gabriela Alecse, Claudia Alecse și Florin Sârbu; b) Robert Sârbu, Daniel Rohan, Veronica Dascălu și Gabriel Obregon. Concursul s-a încheiat cu LOCUL I (Premiul de Aur) pentru parohia noastră. Felicitări! (Viața Creștină, ianuarie-februarie 1995, p. 21.)
l). 24 septembrie 1995: Se încep oficial cursurile Școlii Duminicale, la care sunt înscriși cca 35 de studenți. Se anticipează o participare de cca 50 de studenți. Sunt organizate 4 grupe (clase). Cursurile se predau în limba engleză, iar participarea la Sfânta Liturghie va avea loc în capela unde se slujește în limba engleză, începând din ziua de duminică, 12 noiembrie 1995.
m). 12 noiembrie 1995: Începând cu ziua de duminică, 12 noiembrie 1995., biserica noastră începe oficierea slujbelor și în limba engleză, în biserica portabilă ce se amenajează duminical la Sala Mare Parohială. Așteptăm o participare de cca 35-40 de persoane, vorbitori de limbă engleză, între care se numără tineretul parohiei și nevorbitorii de limbă română. Temporar, slujește părintele paroh Constantin Alecse, în timp ce părintele Ioan Poptelecan slujește Sf. Liturghie și, predică în limba română, în Sfânta Biserică.
n). 7 decembrie 1996. Asociația Preoților Ortodocși din California a organizat concursul anual de cunoștințe bibilice și istoria bisericii universale, la Biserica Ortodoxă Greacă Sf. Marcu, din Irvine, CA. Au participat cca 150 de studenți, din cuprinsul celor 36 de biserici ortodoxe (grecești, americane, antiohiene, sârbești, bulgărești, albaneze, etc). Biserica noastră a trimis 3 echipe. Grupa I, formată din Claudia Alecse (căpitan), Gabriela Alecse, Florin Sârbu și Olivia Vamoșiu, a obținut LOCUL I (90 răspunsuri corecte din 96 întrebări). Mai multe detalii în revista „Viața Creștină”, octombrie-decembrie 1996, p. 21-22.
o). 1 ianuarie 1997. Părintele Ioan Poptelecan a fost îmbisericit la Biserica Sfânta Treime, devenind primul preot asistent al bisericii. În această calitate l-am împuternicit să organizeze prima retragere spirituală a parohiei Sfânta Treime în pitoreasca localitate Big Bear.
p). 1 martie 1997: Echipa de dansuri „Mugurel” a participat la concursul de dansuri populare românești „Kolobration”, organizat de Biserica Ortodoxă Sârbă Sfântul Ștefan, din Alhambra (Viața Creștină, Ianuarie-Martie 1997, vol. 40/No. 1-3, pp. 35-38).
q). Sâmbătă, 29 martie 1997 – Retragerea spirituală a tineretului ortodox, cca 250 de tineri, din toate jurisdicțiile, la Catedrala Ortodoxă Greacă „Sfânta Sofia” din Los Angeles. Din parohia noastră au participat 14 tineri dimpreună cu duhovnicul lor, părintele Ioan Poptelecan.
r). Duminică, 7 decembrie 1997 – A avut loc sărbătoarea aniversării Unirii Ardealului cu Patria Mamă. După Sfânta Liturghie s-a oficiat slujba Te-Deumului aniversar și a fost anunțat faptul că reprezentanții școlii noastre duminicale au obținut, încă odată, cu o zi înainte, LOCUL I la concursul de cunoștințe biblice, organizat de cele peste 30 pe biserici ortodoxe (din diferite jurisdicții) din sudul Californiei, care au programe de școli duminicale.
s). Sâmbătă, 5 decembrie 1998 – Concursul de cunoștințe biblice (Bible Bowl), din Sudul Californiei, organizat de Consiliul Clericilor Ortodocși din sudul Californiei, la biserica Ortodoxă Sfântul Inocențiu (OCA) din Tarzana, California. Au participat cca 75 de comunități (parohii), cu cca 60 grupe de tineri ortodocși din Sudul Californiei. Din partea parohiei noastre a participat grupa seniorilor, formată din Alex Mangu, Robert Sârbu, Victor Constantinescu și Robert Mangu, însoțită de duhovnicul lor, Fr. Anton Florian Frunză. Echipa bisericii noastre a ocupat LOCUL II în clasament, pentru care adresăm felicitări.
t). Sâmbătă, 1 decembrie 2001, 2 echipe de elevi, de la Școala Parohială au participat la concursul anual de cunoștințe biblice (Bible Bowl), la care participă an de an circa 30 de parohii ortodoxe din California de Sud. Cele 2 echipe ale bisericii noastre au fost: * echipa de seniori, din 4 membri și anume: Robert Sârbu, Robert Mangu, Victor Constantinescu și Lorelay Stoica; * echipa de junior doi membri și anume: Magin McGrath și Monica Simonca, și au luat locul III. Diaconul Bill Clark și preotul Virgil Anton, au fost mentorii lor.
u) Sâmbata 2 decembrie 2006. A avut loc concursul pan-ortodox de cunostinte biblice, organizat de Consiliul Clerului Ortodox din Sudul Californiei. Au participat 34 de echipe, ale multor Biserici Ortodoxe, din mai toate jurisdictiile. Echipa Bisericii noastre Sf. Treime a fost alcătuită din tinerii Dorian Șerban Jr, Anda Șerban și David Muntean, carora din suflet le multumim si pe care îi felicităm că, deși timpul de pregătire a fost foarte scurt, au obținut locul 4.
4. Două întâmplări, cam hazlii, dar pline de substrat etic
Prezint două întâmplări, mai mult sau mai puțin hazlii, dar, sigur, au o conotație
de mentalitate comportamentală la tineri, dar și la vârstnici, Pot fi considerate pilde de relații interumane.
a). Cine s-a maturizat, tatăl, sau copilul?!?
(O istorioară despre Mark Twain)
Asta v-o spune un părinte care are 4 copii și care a experimentat, pe propria-i piele, o lecție învățată de la o mare personalitate a literaturii americane, Samuel Langhorne Clemens (1835-1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, romancier, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
 |
În cazul personajului nostru, Mark Twain, căsătorit în 1835 cu Olivia Langdon, avea un băiat, pe nume Langdon și 3 fete. (Eu, însă, am 4 copii, 2 băieți și 2 fete.)
|
|---|
Tatăl său îi dădea lui Langdon, aproape zilnic, câte o adevărată lecție de moralitate și religiozitate: despre conviețuire cu alții; despre comportamentul oamenilor unii față de alții, și față de colectivitate; despre faptul că încălcarea legii este sancționată de lege, sau de opinia publică; despre disciplina științifică care se ocupă cu normele de comportare ale oamenilor în societate; despre dojană și mustrare; despre morală, cinste, bunătate, curaj civic, tărie sufletească, convingeri privind comportarea în societate, etc…, etc., precum și despre preceptele religioase: credință, evlavie, pietate, cucernicie, smerenie…
Azi așa… mâine AȘA, adolescentul de 17 ani (spune istorioara!), săturându-se de dojana dură a tatălui, s-a hotărât într-o zi să fugă de acasă. Și, dus a fost. Timp de peste 5 ani, tatăl l-a tot așteptat pe Langdon să vină acasă. L-ar fi acceptat, precum tatăl din povestea fiului risipitor, fără a-l mai dojeni, doar ca să-l mai vadă în carne și oase.
|
Pe la vârsta de 22-23 de ani Landon a avut remușcare în suflet, adică și-a examinat conștiința și, în sinea lui, și-a zis: - „Poate că bătrânul nu mai are mult de trăit și, cum aș trăi eu cu conștiința mea că nu l-am mai văzut înainte de moarte și, poate că moare cu inima neîmpăcată că nu și-a văzut fiul înainte de moarte…?!”
|
|---|
Tânărul Langdon, cu o privire caldă, către părintele său Mark, răspunseră:
„Tată, nu-mi vine să cred cât de mult te-ai maturizat în acești 5-6 ani”.
Întrebarea este: - Cine s-a maturizat în acești ani? Tatăl, sau Fiul? - Răspunsul îl știm cu toții.
Lecția: Aveți răbdare cu copiii voștri, căci se vor maturiza la timpul lor. (Mark Twain, citate celebre)
b). Johnny s-a întors acasă, în Maramureș, după 25 de ani
Ion a plecat în America și s-a rebotezat cu numele de Johny. Acolo a muncit cu multă hărnicie și a obținut o stare materială bună. Acolo, devenind American, I s-a spus Johnny. După câțiva ani i s-a făcut dor de ținuturile natale și de oamenii satului și a hotărât să meargă, să-și reîmprospăteze amintirile lui dragi.
|
|---|
- Câți dolari ți-a dat ție, Gheorghe, bogătașul ăsta de Ion, care-i putred de bogat?
- Păi, măi Vasile, mi-a dat și mie, cât a putut, adică cinci zeci de dolari…
- Nu se poate Gheorghe. Ce ăsta ne ia de proști!!!?
Așa că, Vasile și Gheorghe, îl acostează pe Johnny și, direct, îl întreabă, de ce așa:
„Ascultă măi, Ioane, acum cinci ani ne-ai oferit câte o sută de dolari, iar acum numai cinci zeci dolari! De ce ne-ai făcut asta?‟
Încercară Johnny să le explice: „Știți… acum este și în America criză economică, cheltuielile au crescut mai mult decât veniturile… fetele mele au crescut și trebuie să le țin la universitate, cheltuielile pentru studii sunt extraordinar de mari, de aceea, considerați că am făcut un mare sacrificiu să vă fac acum cadou câte cinci zeci de dolari fiecăruia dintre voi, iubiții mei săteni!‟
Vasile, către Gheorghe: „Hai Gheorghe, m-am lămurit de Ion ăsta, că ne socotește proști! Cum adică, el își ține fetele la universitate pe banii noștri?!?
Johnny a rămas surprins, indignat și dezamăgit: „Așa gândesc mulți dintre frații noștri de acasă, despre cei care, săracii, abia își câștigă existența în străinătate!‟
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
