|
|---|
CAPIT. VIII – PREZENTAREA DETALIATĂ A UNOR EVENIMENTE ȘI A UNOR PERSONALITĂȚI Los Angeles, California: 17 iulie 1984: Madrigalul, sub bagheta Maestrului Marin Constantin, a performat în California
În aprecierea mea și în sufletul meu îl așez pe Maestrul Marin Constantin, alături de Profesorul Nicolae Lungu și de celebrul dirijor Sergiu Celibidache. Mai jos voi reda profilul marelui muzician și om, așa cum l-am perceput eu.COMPOZITORUL, DIRIJORUL ȘI FONDATORUL „MADRIGALULUI‟
|
 |
„Madrigalul‟ ne-a luat suflarea. În primul rând am fost fascinați de costumele membrilor Coralei, formate din două piese, care se îmbracă una peste cealaltă.
Aceaste veșmântații erau lucrate din materiale ușoare, de culoare semi-deschisă, cu țesătură în romburi. Piesa a doua, era o țesătură brodată manual, de culoare aurie, cu o broderie grea și amplă. Prima rochie este de influență boierească, din perioada medievală românească, cea de-a doua rochie, care se purta pe deasupra, avea influențe populare, într-o paleta cromatică, finisate cu gulere dantelate, de culoare deschisă. Maestrul Marin Constantin, îmbrăcat în costum în loc de frac, ce denota, degajare în loc de autoritate absolută, părea ca un baron medieval la cârma divanului boieresc, din frumoasele povești, din vremuri îndepărtate.
Având în fața ochilor o asemenea priveliste feerică, gândul m-a purtat la legenda cu emisarii țarului rus Vladimir Sviatoslavich, care spuneau despre participarea lor la liturghia bizantină în biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, în 988, (cam așa gândeam și noi în timpul mini-concertului „Madrigal‟!): „Nu mai știam dacă trăim aici, pe pământ, sau trăim în ceruri!”. Totul a fost atât de înălțător încât aproape nu-mi mai amintesc numele pieselor executate. Îmi aduc aminte însă de o piesă clasică. Este vorba de piesa Tatăl Nostru, de Anton Pann, pe care maestrul a și explicat-o înaintea executării sale cu „Madrigalul‟. Peste ani, mi-a fost dat ca să-l ascult pe maestrul Marin Constantin explicând această piesă la Televiziunea Română, înaintea plecării sale la Domnul (2011) – Corul Madrigal cu dirijorul Marin Constantin, execută rugăciunea „Tatăl Nostru‟, muzica Anton Pann, solistă: Angela Gheorghiu.
La finele concertului, acel colos, la care noi priveam din sală cu sfială și sfântă admirație, dirijând un concert interpretat de „UNICUL MADRIGAL”, a coborât de pe scenă în rândul muritorilor și, a mers direct la masa centrală, unde se afla oaspetele nostru de onoare, IPS Sa Arhiepiscopul Nathaniel, cu subsemnatul (de-a dreapta sa), adresându-ni-se cu apelativul Înalți Prelați, vă supărați dacă stau și eu aici, lângă Domniile voastre? (indicând locul gol din partea mea dreaptă, de unde se ridicase soția mea, preoteasa Elena, pentru a coordona, în bucătărie, derularea „programului culinar”). Ne-am învoit. Înaltul Arhiereu a schimbat câteva cuvinte cu Maestrul, în timp ce eu, tremuram tot de emoții. Eu, în prezența lui Marin Constantin?
O lecție de modestie
M-am simțit oarecum jenat în fața unui asemenea colos: Marin Constantin. Oarecum făcându-mi apologia, dar și exprimându-mi bucuria de a sta la masă cu Domnia Sa, Maestrul îmi oferi o adevărată lectie de modestie: "Părinte dragă, și eu sunt un muritor, cum ești și Sfinția Ta. În fața lui Dumnezeu suntem cu toții egali. Il slujim fiecare, cu talentul ce ni l-a oferit, fierăruia în parte".
Am mai vorbit noi multe și de toate, despre ceea ce aveam în comun. Despre anii mei în România, despre profesorul meu de muzică Nicolae Lungu (colegul de breaslă al domniei sale), despre religie în general și de muzica bizantină în special, despre a fi ROMÂN, și mai presus de toate, a FI OM DE OMENIE.
Acesta era maestrul Marin Constantin: un OM DE OMENIE, modestia întruchipată. Pe scenă era liderul desăvârșit, ascultat și urmat de a-i săi colaboratori, maestrul îmbrăcat la patru ace, care, din punct de vedere profesional avea exigența toleranței zero, dar era și iubitor și iubit de semenii săi. Un om atât de credincios și cu adâncă umilință în fața Creatorului său. Pentru mine, Marin Constantin a rămas un adevărat exemplu de smerenie, credință, virtute, desăvârșire profesională și slujire a lui Hristos, prin darurile ce i-au fost hărăzite.
Reflecții:
Peste ani și ani, până în vremurile de astăzi, am reflectat la spusele simple, dar pline de esență și de adevăr ale Maestrului Marin Constantin: „Părinte dragă, și eu sunt un muritor, cum ești și Sfinția Ta. În fața lui Dumnezeu suntem cu toții egali. Il slujim fiecare, cu talentul pe care ni l-a oferit, fierăruia în parte‟.
Într-adevăr, suntem cu toții tentați să ne judecăm semenii după înățime, după culoare, după religie, după greutate, după vorbe, după lungimea părului, mărimea tocurilor, nota de la BAC, limbi străine cunoscute și multe altele. Și toate-s aparențe care de fapt spun atât de puține despre noi. Eram în aeroport acum câteva luni și în fața mea se afla un domn cu două capete mai înalt decât mine – e drept, nu sunt un om prea înalt.
Era îmbrăcat la patru ace, ca și Maestru Marin Constantin, cu sacou și cravată, cămașă albă și o geantă diplomat. Înițial, când l-am văzut, m-am gândit că e un om important. Era destul de impunător doar prin vestimentație. Dar stând în spatele său, la coadă, mi-a dat un sentiment ciudat. Vorbea la telefon gălăgios și părea foarte îngâmfat și plin de sine. Aeroportul nu-i cel mai liniștit loc, dar domnul acesta era chiar gălăgios. Ajuns la zona de securitate a trebuit să-mi pun într-o cutie de plastic toate obliectele metalice, bagajul de mână și ceea ce mai aveam prin buzunare – portofelul, telefonul mobil, tableta, etc. Domnul din fața mea, gălăgiosul, și-a pus doar diplomatul și a mers mai departe prin poarta aceea ce țiuie dacă ai metale la tine. Funcționarii de la securitate l-au întors din drum. El s-a enervat și a început să țipe că are cureaua cu metal și de aceea țiuie. Domnii de la securitate l-au pus să-și dea cureaua jos. S-a supus, dar era vizibil enervat. După ce și-a dat cureaua jos a trecut iar și aparațul a început iarăși să țiuie. L-au pus atunci să se descalțe. El refuză, zicând să merge foarte des cu avionul și s-a săturat de măsurile de siguranță. Și uite așa, domnul care era la patru ace, ce de la distanță părea un afacerist de succes, acum nu se supunea unor reguli simple și ținea pe loc mai mulți oameni – inclusiv pe mine, care eram fix în spatele lui la coadă. Agenții de securitate au chemat „întăriri” (e mult spus – au mai chemat doi agenți de pază) care l-au informat că dacă nu se supune, îl vor lua ei în camera de percheziție. Atunci afaceristul s-a supus. S-a descălțat, și-a scos câteva lucruri din buzunare – și, în fine, acum arăta ca un afacerist care-și pierduse slujba. Și uite așa, în doar câteva minute, îngâmfatul nostru era egal cu mine din atât de multe puncte de vedere. Și apoi am urcat în avion. Eu, el și alți zeci de oameni atât de diferiți, cu salarii atât de diferite, cu familii atât de diferite, cu haine atât de diferite și cu gânduri incredibil de diferite. Iar în avion am reușit să mă gândesc la un singur lucru pe toată durata călătoriei: la eșec. La cum se va întămpla ceva rău și avionul se va prăbuși. La cum, desi suntem în aer și încă părem foarte diferiți, suntem atât de egali vizavi de viață și vizavi de moarte. Vizavi de existență. Indiferent de toate aparențele, la final suntem cu toții oameni. Suntem cu toții atât de egali, dar atât de inegali totodată. Gândește-te la asta data viitoare când simți că cineva ți-este superior sau inferior. Suntem, în fața vieții, perfect egali. Și în această situație nimic nu mai contează. Nicio prejudecată. Niciun stil vestimentar. Nicio religie și nicio culoare a pielii. La final suntem cu toții egali… și "Il slujim (pe Dumnezeu) fiecare, cu talentul pe care ni l-a oferit, fierăruia în parte‟... (ca să-l parafrazez pe Maestru Marin Constantin).
Întâmplarea de la aeroport, cât și multe alte întâmplări la care am fost ca participant sau observator, după întîlnirea cu Maestrul Marin Constantin, prin problematica lor îmi readuc în minte cuvintele de duh ale Maestrului, și-mi crează un gol în suflet, acela al imposibilității de a-l revedea vreodată, căci acest titam al muzicii a plecat la Domnul la data de 1 ianuarie 2011. Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!
Corala Madrigal - Dirijor: maestrul Marin Constantin; în mijloc, maestrul Nicolae Lungu (1965) |
SURSA: FR. CONSTANTIN ALECSE - AUTOBIOGRAFIE - CAPIT. VIII – PREZENTAREA DETALIATĂ A UNOR EVENIMENTE ȘI A UNOR PERSONALITĂȚI, CARE AU VIZITAT BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎN PERIOADA 1982-2016.
| Întâlniri cu personalități laice |
1. Amintiri memorabile |
2. Aforisme creștine (cca 600) |
3. Citate din Sfinții Părinți |
5. Istorioare, de preot Iosif Trifa |
6. Istoria B.O.R. |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
