|
|---|
CAPITOLUL V – ROMÂNII DIN AMERICA
(II). EPISCOPIA DE LA "VATRA ROMÂNEASCĂ" C. IERARHII ARHIEPISCOPIEI ROMARCH
Episcopul Andrei Moldovan
Pentru activitatea sa din timpul räzboiului a fost decorat în douã rânduri. În anul 1922 a fost inclus de Mitropolitul Balan în grupul preoților trimși în misiune peste Ocean. În America a păstorit, o perioadă mai lungà, sau mai scurtä, în nu mai puțin de 6 parohii, cel mai mult slujind in Gary Indiana (17 ani). În 1939 a fost ales secretar al Consiliului Episcopesc, functie ce a îndeplinit-o până in 1950. In anul 1933 a rămas văduv, murindu-i sotia. Câtiva ani mai târziu și-a pierdut doi din cei trei copii. Anul 1950 a adus schimbări majore în viața sa. În Imprejurări asupra cărora am insistat în alt capitol a fost ales episcop. Patriarhia a recunoscut aceastä alegere și i-a cerut sa vină cât mai grabnic în țară pentru a fi hirotonit.
Pentru ca nimeni să nu afle de plecarea sa în România și eventual să încerce să o împiedice, preotul Andrei Moldovan a solicitat credincioilor din parohia din Akron un concediu de trei sãptămâni pentru a putea urma o curä într-o statiune balneară din Arkansas. In timp ce credincioii săi primeau cărți poștale de la preotul lor pe care îl credeau în statiune, Andrei Moldovan a parcurs un adevãrat marș triumfal prin Mânăstirile și Eparhiile din România, culminând cu hirotonirea sa, în 12 noiembrie 1950, săvârită în Catedrala mitropolitanã din Sibiu, și cu ceremonia de investire desfășurată la Palatul Patriarhal în 19 noiembiie 1950. După exact trei sàptãmâni a fost inapoi în America, de această dată în calitate de episcop. Ajunseseră, însă, înaintea sa știrile din România și, prin urmare, a fost primit cu foarte multă ostilitate, marea majoritate a credincioșilor, preoților și parohiilor refuzând, în ciuda poruncilor venite de la București, să-l recunoască drept episcopul lor. Rezultatul a fost scindarea în două Eparhii și dezlănțuirea unei lupte fratricide teribile. Considerând cã pe această cale va putea intra în posesia proprietăților vechii Episcopii, în special a reședintei de la Vatra, a arhivei, a bunuribor mobiliare, și a ziarului Solia, s-a adresat justiției americane, care însă nu i-a dat dreptate, nici atunci și nici în următorii ani.
Episcopul Andrei Moldovan a facut o prioritate a activitătii sale din actiunea de legitimare, pe de o parte în fața credincioșilor și a preoților ortodocși români din America, iar pe de altă parte in fata ortodocșilor de altă etnie care asistau la "spectacolul" oferit în presa și în tribunale de grupurile rivale din sânul românilor ortodoci din America. Dacă, având sprijinul consistent al Patriarhiei de la București, în fata străinilor a reuit în mare măsură sã se impună ca singurul episcop canonic al românilor ortodoci din America, pe marea majoritate a românilor nu a reuit să-i convingă. În ciuda faptului că în publicațiile oficiale ale Episcopiei Misionare și în unele rapoarte trimise Patriarhului Iustinian, erau prezentate ca fiind sub jurisdicia sa, doar un număr redus de parohii i-au recunoscut autoritatea canonică.
În capitolele precedente am reuit, credem, sä surprindem care a fost atitudinea sa față de episcopul grupării rivale, Valerian Trifa. Vom aminti aici doar că în lupta împotriva acestuia a reuit, se pare, să obțină o victorie importantä. Făcând parte din delegația care a reprezentat Biserica Ortodoxă Românä la Conferința pan-ortodoxă de la Rhodos (23 septembrie - 2 octombrie 1961), a reușit să impună prin vot de blam din partea participanilor, la adresa lui Valerian Trifa.
Ziarul Credința a facut publică aceastã condamnare, titrând pe prima paginä: Trifa condamnat unanim în Conferinta Ortodoxá ținutá la Rhodos. Delegațtii Bisericilor Naționale din întreaga lume, care au reprezentat Bisericile din Rhodos, au condamnat unanim pe Valerian considerându-l ca impostor nelegiuit, nedemn de a purta cârja de pastor... Joi, 14 martie 1963, dupa aproape 13 ani de păstorire, obosit de povara anilor de muncă istovitoare și neapreciateă, la vârsta de 78 de ani, episcopul Andrei Moldovan s-a mutat la Domnul.
Patriarhia Română a acordat o atentie deosebitä acestui moment. În catedrala patriarhalã din București, duminică 17 martie 1963, s-a oficiat o slujbă de pomenire iar Patriarhul +Justinian i-a adus elogiile cuvenite într-o cuvântare rostitá cu acest prilej. Mai mult, o de1egaie alcătuitä din mitropolitul Moldovei și Sucevei, +Justin Moisescu, și rectorul Institutului Teologic din București, diac. prof. dr. Nicolae Nicolaescu, s-a deplasat în Statele Unite, pentru a participa, în catedrala din Detroit, la slujba de înmormântare a Ierarhului. La slujba de înmormântare au participat, alături de delegații Sfântului Sinod, și episcopul grec Ghermanos și vicarul Simion Mihăltan, alăturii de un sobor de preoți români, greci, ruși, sirieni. În cuvântàrile rostite cu aceastá ocazie a fost elogiatA viata și activitatea sa pastorala.
(Gabriel-Viorel Gardan - Episcopia Ortodoxă Română din America - Parte a Ortodoxiei Americane, pp. 449-452)
|
|
