Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Japanise	Armenian

CAPITOLUL IV – ANII SLUJIRII ÎN ANGLIA   

(1976-1980)

II.  VIAŢA ÎN ANGLIA

F. PUBLICAŢII

1. Publicaţiile parohiale şi ale filialei
2. Filiala din oraşele: Birmingham, Leicester si Notthingam
3. Lupta cu politrucul Constantin Michael Titus (eseist şi poet)
4. Cine era acel prof. dr. academician Constantin Michael-Titus?

F. PUBLICAŢII

1. Publicaţiile parohiale şi ale filialei

În perioada anilor 1976-1980, în calitate de şef-editor şi preşedinte al comitetului de publicaţii, am tipărit Almanahul anual "Altarul/The Altar" şi revista trimestriala cu acelasi nume "Altarul/The Altar", la care am contribuit cu zeci de articole.  Din comitetul de redacţie făceau parte personalităţi recunoscute ale comunităţii româno-britanice, pe care le moştenisem de la predecesorul meu: Anda Anastasescu, Barbu Călinescu, Mihai Giuran, Harry McCormick, Victoria Page, Haralambie Tambakis, Betty Tiplic şi Roger Wood. Almanahul anual Altarul, cca 250 pagini, cuprindea articole de interes comunitar, știri din România, mai ales din viața Bisericii Ortodoxe Române, dar și din viața Bisericii Episcopate, relațiile Anglo-Române, articole legate de tradițiile și obiceiurile românești, mai ales cele legate de Crăciun și de Sfintele Paști, cuvântări la evenimentele naționale sărbătorite, articole itorice, poezii scrise de mari poeți români (între care și poezia Doina de Eminescu, care cauzat exilul, articole religioase În perioada anilor 1977-1980, pe lângă publicaţiile religioase, "Altarul/The Altar", am editat şi alte publicatii: "Popas Istoric", "Din Istoria Strămoşilor", şi "Poezii - Odă Pământului Străbun", în Colecţia "Orizonturi Românesti", cu primele mele încercări poetice şi broşura „Dacia under Burebista (70-44 BC)”, autor prof. Harry McCormic, în Colecţia "Orizonturi Româneşti".

Revista "Altarul - The Altar"	Revista "Altarul - The Altar"	Revista "Altarul - The Altar"

2. Filiala din oraşele: Birmingham, Leicester si Notthingam

După înfiinţarea Misiunilor Ortodoxe Româneşti din Birmingham, Leicester şi Notthingam, am călătorit extensiv, slujind necesităţile duhovniceşti ale creştinilor români ordodocşi din aceste oraşe. Ca urmare, în perioada anilor 1978-1979, am editat 4 numere (revistă semestrială), pentru nou-înfiinţata filială din Birmingham, Leicester şi Notthingam, revistă întitulată „Viaţa în Hristos”, având următoarul comitet de redacţie: Anca şi Brian Johnson, William Soar, Melvin Balogh, Alice Balogh şi Eka Costinean, all members of the BRFA – Asociaţia de Prietenie Româno-Britanică - (British Romanian Friendship Association).

Revista "Viața în Hristos"	Revista "Viața în Hristos"	Revista "Viața în Hristos"

Londra, Birmingham, Leicester și Notthingam:

Câteva dintre publicațiile Cenaclului Orizonturi Românești (1976-1980)

Cenaclul "Orizonturi Românești"	Cenaclul "Orizonturi Românești"	Cenaclul "Orizonturi Românești"

3. Lupta cu politrucul Constantin Michael Titus (eseist şi poet)

Tot timpul am avut în atenţie să nu amestec biserica, cu murdăriile politice. Din păcate nu toţi slujitorii Domnului aveau aceeaşi părere, ba dimpotrivă, unii foloseau pârghiile comuniste, pentru obţinerea de foloase, de parvenire pe scara socială.
Marin Preda şi-a întitulat romanul vieţii „Viaţa ca o pradă”. Aşa mi-a apărut viaţa dusă în Anglia. Mă simţeam vânat de gheara dragonului roşu. O vorbă înţeleaptă spune: „Împacă-te cu trecutul tău, astfel încât să nu ţi se distrugă prezentul!”. Gândeam întrucâtva la o asemenea comportare, dar simţeam că mă moleşesc a laşitate, care, lui Dumnezeu nu-i place. Am încercat să fiu echilibrat, să nu dau pe faţă gândurile care mă măcinau, dar totul are o limită, încât, la un moment dat îţi zici: „Până aici!”. Mai marii de la Bucureşti şi trimişii lor, politrucii, mă tot sfătuiau şi-mi spuneau că-mi vor binele, dar eu .....nu-i lăsam să mi-l ia. Din momentul în care am început să-mi impun punctele de vedere în misiile ce le aveam, am devenit cam indezirabil. S-a început aşa, ca un fel de partidă de şah între mine şi Bucureşti şi mi s-au oferit mai mulţi pioni otrăviţi, încât să ajung la mâna lor.
Mă voi referi mai jos la situaţii concrete, care m-au dus la stări de mare incertitudine pentru viitorul meu şi pe care, cu abilitate am reuşit să le soluţionez:

Ajuns în funcţia de preot paroh al bisericii „Sf. Gheorghe” din Londra, împlineam, implicit, postura de editor/redactor şef al Almanahului anual(şi bianual) "Altarul/The Altar" şi revista trimestriala cu acelasi nume, "Altarul/The Altar".
De îndată ce m-am instalat pe scaunul editorial, îşi face apariţia un domn(„tovarăş”), cu prestanţă academică, despre care îmi vorbiseră teologul Nicolae Mihăiţa, înaintaşul meu. Acest „om” mi s-a destăinuit că el este fac-totum, dimpreună cu pictoriţa Ingrit Clapman şi cu teologul anglican, domnişoara Cristina Hall, membrii permanenţi ai comitetului de redacţie în vremea predecesorului meu, părintele Lucian Gafton şi, ca atare, nu este nevoie să mă obosesc, să concep revista, recte Almanahul, căci este deja la tipografie, eu având doar menirea de a sta în umbră, a-mi da consimţământul de preot paroh, consacratului redactor şef (prof. academician, poet şi eseist dr. Constantin Michael-Titus) şi, totul va fi după rânduială. Din condescendenţă, îmi prezentă conţinutul revistei trimestriale, ce avea, 100%, plecăciune pro-Bucureşti(pro-stânga, pro-Moscova), dictatorială. Am îndrăznit să-i sugerez încorporarea în revistă a poeziei „DOINA”, scrisă de marele poet Mihai Eminescu. Mi s-a răspuns rece, „ -NU, nu este pe linia Bucureştiului! Stai pe tuşă şi învaţă!”

Fără îndoială, venind de unde veneam, înţelegeam perfect cum merg lucrurile, pe faţă şi pe dos, intern şi internaţional, etc., însă a ţi se pune în faţă un document spre a-l semna orbeşte, mi se părea prea de tot – ca în anii stalinişti (1950-1963).  Am îndrăznit să spun doar atât: „-Domnule prof. Constantin Michael–Titus, despre ce este vorba? – Vorbim de revista ALTARUL, revista trimestrială a bisericii pe care o conduc, ori vorbim despre cu totul altceva?”. Mi s-a răspuns direct: „-Ascultă tinere, eu sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Franţa şi nu permit ca un novice ca dumneata să-mi adresezi întrebări, sau să-mi chestioneze competenţa mea publicistică, fiindcă dumneata nu mă cunoşti, nu ştii cine sunt şi, nici nu-ţi dai seama care sunt realităţile şi interesele româneşti în străinătate...!”

 Recunosc, acum, peste atâta amar de ani, că avea perfectă dreptate. Eram un novice şi, nu mă sfiesc a-mi recunoaşte naivitatea acelor ani. Oare era bine să accept ce-mi impunea?
„- Am înţeles!”, am zis eu, în naivitatea mea, necunoscând gravitatea lucrurilor din exil, în vremurile acelea. De fapt, nu înţelesesem nimic. Credeam că poziţia ce o deţineam, mă îndreptăţea să-mi aleg un nou comitet de redacţie, de aceea, în urma numitei confruntări, i-am trimis, peste noapte, distinsului profesor o scrisoare, prin care-i comunicam eseistului prof. dr. Constantin Michael-Titus că-l eliberez din oficiul de redactor şef al Almanahului anual şi al revistei cu acelaşi nume, trimestrială „ALTARUL”. De fapt, datorită antipatiei cu care am fost primit în parohie de către domnia sa şi celelalte 2 membre ale comitetului de redacţie: Ingrit Clapman şi dra Cristina Hall, cu toţii au fost demişi din funcţiile ce le deţineau la redacţie.
Am numit, imediat, un nou comitet de redacţie, cu personalităţile care au funcţionat în comitetul din timpul predecesorului meu, despre care am vorbit mai sus. Dacă privesc înapoi, peste decenii, realizez că atunci am semnat ACTUL DE NESUPUNERE în vieţuirea dintre mine şi Patriarhia Română, dintre mine şi guvernanţii de la Bucureşti, care vor urmări, din clipa aceea, orice prilej ca să mă înlăture din postura de preot paroh al bisericii din Anglia.

4. Cine era acel prof. dr. academician Constantin Michael-Titus?

Aveam să înţeleg mult mai târziu cine era acest „colos sov-rom”, împotriva căruia mă prinsesem să lupt, ca şi David din Scripturi, cu  Goliat.
Prof. dr. Constantin Michael-Titus  era un poet român, laureat de Academia Franceză pentru poezie. Era născut pe 4 august 1924, în Ploieşti şi, în perioada imediată după încheierea celui de al doilea război mondial a ajuns la Paris, unde se refugiaseră foarte mulţi români. El a aflat de o editură fondată şi condusă de un român în Franţa şi a încercat să-şi publice un volum de versuri. Din câte  am înţeles eu, mai târziu, a fost refuzat. Un preot, coleg din Canada, îi propune atunci să-şi publice volumul de versuri la o altă editură, fie din Canada, fie din altă ţară din Europa, sau chiar din Orientul Mijlociu. După mai multe încercări, se găseşte, în fine, o editură  din Orientul Mijlociu, unde i se tipăreşte primul său volum de poezii, pe care l-a prezentat apoi Academiei Franceze, care-i şi oferă un premiu pentru acest prim volum de poezii. 
Eugen Ionescu, în vremea aceea, când i se conferiseră lui Constantin Michael-Titus premiu de poezie al Academiei Franceze, era foarte cunoscut în Franţa, el însuşi fiind membru al acelei academii, însă nu arată prea mult entuziasm a-l recomanda pe tânărul poet Constantin Michael-Titus, pentru a fi acceptat ca membru al Academiei Franceze, cunoscându-i activităţile  de „stânga”.
Studiile eseistului dr. Constantin Michael-Titus, în domeniul istoriei, culturii şi civilizaţiei, abordau o vastă paletă de subiecte, de genul: Aspects et Orientations de la Pensé Burgeoi Laique en France (Anglia, 1963), La classe burgeoise à l’origine (Roma, 1965), Nicholas Iorga and Anglo-Romanian Relationships (Roma, 1965), L’Yugoslavie, creuset européen de nations (Roma, 1972), Rebirth of Dacia Felix? (Londra, 1973), precum şi eseurile politice: Rien que la verité (1975), Cardinal points for a British Foreign Policy (1975), USA, Stick to facts! Realism versus Limited Sovereignity (1976), A Testimony for Europe – Yalta, Helsinki, Belgrade (1977) In search of culural genocide (1977), Looking forward – Aspecs of Hungarian realities in Romania (1978), In search of Hungarian diaspora (1979), Romania under pressure (1979), Europe in Romania (1980), toate publicate la Ediotura Panopticum Press, cărora li se adaugă volumul de eseuri politice „Românie!”, apărut la Editura Eminescu, în Bucureşti. Cu toate preocupările din viaţa de zi cu zi, preocupări ce necesită energie şi timp, poezia nu îl părăseşte niciodată. La puţină vreme după un cuvânt de încurajare rostit de Arghezi, Constantin Michael-Titus publică în ţară volumul său de debut „Veline” (Ploieşti, 1945), urmat de „Mal du ciel” (Monaco, 1964), „Limite” (Mexic, 1964), „Agenda d’exil” (Paris, 1970), „Au bas du calvaire” (Paris, 1975), „Jours de neon” (Londra, 1976), „Icônes” (Paris, 1979), „Jours de silence” (Paris, 1979), „Moires du ciel” (Londra, 1985), „Brief candles” (Londra), „Jours d’ombre et lumière” (Londra, 1986), „Echos de silence” (Paris, 1990), „Poignée de rêves” (Bucureşti, 1997), „Fleures sans age” (Bucureşti, 2003).  Opera sa, ce îşi află cu siguranţă locul în literatura şi cultura europeană, creată în limbile română, franceză şi engleză, îşi manifestă atât unitatea, cât şi unicitatea.

În 2009, Constantin Michael-Titus pleacă spre veşnicie. În timp ce admiratorii săi găsesc numai cuvinte de laudă la adresa sa,  criticii îl consideră un colaboraţionist al regimului comunist de la Bucureşti, un intelectual de mâna a doua, ce şi-a dat mâna cu securitatea din România, în detrimentul diasporei. 
Una dintre actiunile DIE, în străinătate era aceea de a-i racola pe „monştrii culturii româneşti” din exil, cum ar fi scriitorul Vintilă Horia, autorul romanului „Dumnezeu s-a născut în exil”, nominalizat, în Franţa, pentru prestigiosul Premiu „Goncourt”,  filosoful Emil Cioran, considerat un „doctrinar al Garzii de Fier”,  profesorul de istoria a religiilor, de renume mondial, dr. Mircea Eliade, dramaturgul Eugen Ionescu, sculptorul Constantin Brâncuş, actriţa Paula Gibson (ce a jucat la Paris în cca. 36 de filme) şi pe mulţi alţii, care s-au arătat reticenţi în a colabora sub orice formă cu regimul de la Bucureşti.
Potrivit materialului „Spionajul românesc, în faţă cu marile spirite din diaspora", comuniştii apelară în ultimă instanţă la «oameni de mâna a doua»...cum erau poetul si fostul diplomat Michel Steriade sau eseistul Constantin Michael-Titus (sursa).
Din prezentările de mai sus reiese că, acest profesor dr academician Constantin Michael Titus, avea în spate unele realizări şi aprecieri frumoase, dar nu se încadrau în elita culturii şi, pe deasupra avea orientări politice de stânga, subjugate regimului de la Bucureşti.   
Cu un astfel de „GOLIAT”, am îndrăznit să mă lupt eu, tânărul naiv din Dâmbroca, fără a înţelege pe ce lume trăiam şi cine erau păpuşarii de la Bucureşti. Profesorul Constantin Michael-Titus şi-a jucat cartea până la capăt, s-a plâns la Înalta Poartă de la Bucureşti (de unde era subvenţionat pentru meritoasa sa activitate pro-Bucureşti) şi,  nădăjduia să mă poată înlocui cu altcineva, care ar fi acceptat politica sa.
Îmi reamintesc faptul că, la puţin timp după numitul incident (probabil pe la jumătatea lunii martie 1977), drept răspuns plângăciosului la „Înalta Poartă”, am primit din partea Patriarhiei Române o scrisoare prin care mi se impunea să asigur totala colaborare a domnului prof. dr. academician Constantin Michael-Titus şi a celor 2 membre ale comitetului de redacţie(doamna Ingrit Clapman şi domnişoara Cristina Hall), pentru binele comunităţii şi pentru continuitatea redacţională a publicaţiilor parohiale pe linia corectă „de partid”. Era însă prea târziu. N-a fost să fie, căci am supravieţuit până la capăt presiunilor politice de la Bucureşti, aplicate prin eseistul dr. Constantin Michael-Titus zis ”PROFESORUL”. Să-i fie ţărâna uşoară!
Zarurile fuseseră aruncate şi de o parte şi de alta. Numisem un nou comitet de redacţie, după cum am menţionat mai sus şi, „DOINA” lui Eminescu apărea, deja, în prima revistă pe care o editam, în calitatea mea de preot paroh al bisericii din Anglia, acţiune de care, astăzi, privind înapoi, nu numai că nu o regret, ci sunt mândru de publicarea lui Eminescu, în integritatea sa, în vremurile în care Bucureştiul se temea să nu supere Moscova.